duminică, 24 octombrie 2010

De Crăciun, fii mai bun...

Mă uit pe ultimele postări şi văd că am scris obsedant de mult despre timp. Sau mai corect, despre lipsa lui. Şi e firesc. Atunci când dispui de ore de leneveală, poţi să te gândeşti la câte-n lună şi în stele... Când nu le ai, te cuprinde un soi de panică.
Zilele astea, am apucat să mă plimb puţin prin oraş. Zile frumoase, cu soare, fie el şi cu dinţi... Zile de toamnă cu aromă de gutui, că tot mi-a trimis mamaie...
Şi... şi... şi... când să mă bucur de toamna asta... m-a lovit revelaţia: VINE IARNA!!! Cum mi-am dat seama? Păi tocmai s-au pus în vânzare biletele la concertul de Crăciun al lui Hruşcă...

PS. Toată lumea pare că se grăbeşte... Le mulţumesc celor care mi-au urat deja "La mulţi ani," chiar dacă mai e o săptămână până la ziua mea... :))

miercuri, 20 octombrie 2010

Un cântec şi-o vară...

Mi-e dor de-o vară nebună, demult, parcă într-o altă viaţă. Când nu eram atât de mare, încât să mă doară... O vacanţă în Vamă, câţiva colegi, matizul meu verde-măr şi o casetă cu Pasărea Colibri. Fără griji, atât de îndrăgostită încât aproape că nici nu mai ştiam cum mă cheamă...
Şi o furtună... Cea mai nebună... Cu valuri împreunate-n nisip, copaci căzuţi, terase măturate de pe plajă, fără semnal la telefon, pe-un vânt năpraznic şi noi toţi, râzând în hohote, ascunşi sub un pled...
Nu-mi păsa de nimic şi credeam că toată lumea e a mea. Ce copil...

luni, 18 octombrie 2010

N-AM TIMP!

Trăim pe fugă, mâncăm pe fugă, iubim pe fugă, dormim pe fugă. Între dimineaţă şi seară, e sprintul. Ne trezim că trec anotimpurile peste noi. Apropos, e toamnă de mult... Anii fug si ei. Ne ardem viaţa în birouri rigide, în zgomotul tastelor şi al aparatelor de aer conditionat, închişi în calculatoare, despre care ne amăgim că ne-ar fi ferestre spre lume.
Visăm pe google, rîdem pe facebook, ne dăm întalnire pe mess. Ne trăim iubirile în sms-uri şi ne amăgim c-am fi fericiţi. Ne culcăm cu ştiri şi talk-showuri, ne trezim la fel, cu iluzia cunoaşterii. Ii sunam pe cei dragi în grabă, poate din automatism, ca apoi să-i repezim, aruncându-le în faţă arogantul “N-am timp!”.
Discuţii, telefoane, nervi, resemnare, evadare. Evadare? Alergăm în sprint spre vacanţă. O săptămână, două… Pauză de respiraţie. Niciodată detaşare, însă. Chiar aşa, când ţi-ai închis ultima dată telefonul? Si apoi… o luăm de la capăt, mai înverşunat. Crispaţi, hulpavi, avizi de viteză. Până la următoarea pauză. Şi tot aşa. Roboţi rigizi, prizonieri în propriile vieţi. De parcă dacă ne-am opri, am pierde TRENUL.
Cărăm dupa noi -povară grea – glodul prejudecăţilor. Gândim… cu viteza gândului. Pierdem esenţa, caci niciodată N-AVEM TIMP.
Citim titluri, dar uităm poveştile.
Ca sa faci parte din lumea asta, trebuie să ţii pasul cu ea. Ăsta e preţul pe care-l plătim cu toţii.
Uneori, simt nevoia să-mi cer timpul înapoi. Dar… N-AM TIMP sa fac asta. Trebuie sa fug, acum. Undeva, cineva ar putea să mă lase în urmă...

PS. Şterge-ţi lacrimile, copile, şi mergi mai departe...

duminică, 17 octombrie 2010

Despre întâlniri, oameni, destin

Toate încep de undeva. Aşa că nici povestea mea în presă nu putea să fie altfel…

1998, eu – studentă în anul doi de facultate şi un anunţ în ziar.

“Radio Nord-Est caută reporter-prezentator de ştiri”. Aparent, nicio legătură cu ce făceam eu la Facultatea de Litere. Dar nu mi-ar strica niscavai experienţă, îmi zic… De fapt, voiam să văd şi eu cum e să mergi la un interviu de angajare. Aşa am ajuns într-o redacţie de ştiri. Mai precis, la cursurile unei şcoli de presă, printre alţi studenţi la jurnalism. Că deh… nu mă angaja nimeni, din prima… Două săptămâni, am mers conştiincioasă la radio. Făceam ştiri din ziare. Buletine întregi, pe care apoi le citeam, ca să prind intonaţia. Până într-o zi, când şefii de acolo ne-au pus câte un reportofon în braţe şi ne-au trimis pe teren. Era ultima zi de curs, un fel de examen, aşadar…
Am plecat speriată. Adică să merg aşa, pe stradă, şi să fac o ştire? M-am învârtit jumătate de zi prin oraş, m-am gândit la o mie de lucruri. Nimic nu mi se părea atât de important, încât să devină o ştire… Descumpănită, m-am urcat în tramvaiul care urma să mă ducă spre radio. Ştiam că n-o să mă angajeze nimeni şi începusem să mă încurajez că… asta e, a fost o experienţă interesantă. Şi în timp ce inventam o scuză decentă… L-AM VĂZUT! Nu ştiu ce anume din mine – sunt o mare timidă – mi-a dat curaj. Aproape că am sărit din tramvai, l-am oprit, i-am zis ceva la repezeală şi am pornit reportofonul…

2009, eu, în platoul Observatorului. Invitat: Ovidiu Lipan Ţăndărică

- Ştiţi… vreau să vă spun ceva. Aştept de foarte mulţi ani să vă zic… Datorită dumneavoastră, eu lucrez, astăzi, în presă…
- …(nr. uimire!!!)
- Acum nouă ani, v-am oprit în Piaţa Unirii din Iaşi şi v-am luat un interviu pe stradă. Vă văzusem din tramvai… Eram amărâtă, trebuia să mă întorc în redacţie cu o ştire, iar eu nu găsisem nimic. De ştirea aia, urma să depindă angajarea mea la radio. Aşa că am alergat după dumneavoastră şi v-am pus reportofonul la gură. Văzusem Visul Toboşarului, cu o seară înainte… Mi-aţi răspuns la toate lucrurile alea… N-am apucat, în toţi anii ăştia, să vă spun cât de recunoscătoare vă sunt. M-am întors în redacţie şi mi-am impresionat şefii! Aveam interviu cu un Phoenix!!! M-au angajat pe loc. Vă mulţumesc, domnule Lipan!

Aveam lacrimi în ochi. Şi eu, şi el. E întâmplarea care mi-a schimbat viaţa. Fără povestea asta, aş fi fost, acum, profesoară de limba franceză. Cu puţin noroc, aş fi prins o şcoală din oraş… Aş fi trăit aşa cum o fac sute de mii de bugetari, din ţara asta.
Dar viaţa a avut alte planuri cu mine…

miercuri, 13 octombrie 2010

CNA vs. ACCES DIRECT...

... sau cum i-am lezat eu pe membrii CNA(Consiliul Naţional de Amendare a Antenelor)...

CNA a ne-a amendat cu o sumă record. ANTENA 1 contestă sancţiunea! Iată comunicatul:

13 Octombrie 2010 – Postul de televiziune Antena 1, parte a Intact Media Group, va contesta decizia CNA de a sanctionare a emisiunii “Acces Direct” cu amenda in cuantum de 50.000 lei, intre sanctiunea aplicata si presupusele incalcari ale reglementarilor existand o diferenta semnificativa de proportii.

In editiile din 06 si 07.10.2010, “Acces direct” a preluat un material din presa mondena, iar in platoul emisiunii au fost prezente personaje vizate direct de subiect. Imaginile difuzate nu au inclus scene de nuditate sau de sex, limbajul folosit in cadrul emisiunii nu a avut, in niciun moment, caracter obscen. Simona Gherghe, moderatoarea emisiunii, a condus cu profesionalism discutia.

In calitate de jurnalist, Simona Gherghe a realizat sute de transmisiuni live, reportaje si interviuri, editare sau chiar montare de stiri. De-a lungul anilor, moderatoarea show-ului Acces Direct a dovedit o reala performanta jurnalistica, iar acest lucru i-a adus nu numai aprecierea telespectatorilor Antena 1, ci si respectul colegilor de breasla, aspecte confirmate de audienta emisiunilor sale.

Fata de toate aceste aspecte, postul de televiziune Antena 1 va contesta in instanta decizia CNA in considerarea disproportionalitatii sanctiunii aplicate fata de continutul emisiunii, decizia in cauza fiind evident subiectiva si netemeinica.

duminică, 10 octombrie 2010

O zi

Duminică mohorâtă, cu iz de sfârşit de noiembrie, fără vlagă... Mallul e sufocat, urât loc... Oameni pierduţi în vitrinele magazinelor, vânzătoare plictisite... Mănânc ceva pe fugă şi plec. Mi-e rău de-atâta "rău".
În drum spre casă, prin geamul maşinii, văd singurul lucru magic, din duminica asta ratată: un cer uluitor, cu roşu, portocaliu, alb şi albastru. Şi-un cântec la radio...